Tehnica protezării fixe pe mai multe implanturi dentare, cunoscută ca “All on 4” sau “All on 6”, a fost inventată în anii '80 și se bazează pe principii apărute și acceptate încă din anii ’60. După anul 2000 s-au adus multe îmbunătățiri acestui protocol, iar în prezent majoritatea producătorilor dezvoltă sisteme proprii bazate pe acest principiu, cu denumiri diferite.
Sistemul se bazează pe inserarea a minim 4 sau ideal 6 implanturi în locuri specifice, pentru a crea o bază trapezoidală de susținere care să permită atașarea unei punți fixe, fixată cu șuruburi (sistem tip "multi-unit"), ce poate conține de la 10 la maxim 12 dinți, realizați în etapa finală protetică.
Această metodă este potrivită pentru maxilarele complet edentate, cum sunt pacienții cu proteze acrilice, cei cu boală parodontală sau cei care necesită extracția tuturor dinților din diverse cauze.
Etapele protezării folosind acest sistem:
- consultația și planul de tratament (bazate pe radiografie panoramică și, în cele mai multe cazuri, pe tomografie computerizată);
- etapa de inserare a implanturilor și preluarea amprentelor;
- montarea protezei provizorii pe implanturi (la 24 de ore după inserare), doar dacă oferta osoasă și stabilitatea primară permit; altfel se folosește o proteză mobilă clasică până la etapa protetică;
- scoaterea firelor (la 10 zile după intervenție);
- realizarea lucrării protetice finale (la 2-6 luni de la inserarea implanturilor, în funcție de sistemul folosit, structura osului și eventuale intervenții suplimentare).
Beneficiile implanturilor dentare “All on 4” și “All on 6”:
- pacientul beneficiază de dinți provizorii funcționali în 24 de ore;
- extracțiile și implanturile se realizează în aceeași ședință, reducând trauma;
- costuri mai reduse comparativ cu soluții ce implică operații de sinus lift;
- pot fi realizate la pacienții cu boală parodontală avansată;
- elimină dezavantajele protezelor provizorii mobile.
Dezavantajele implanturilor dentare “All on 4” și “All on 6”:
- nu sunt recomandate pacienților cu bruxism accentuat;
- nu pot fi folosite la pacienții cu volum osos redus care necesită adiții osoase suplimentare; în aceste cazuri, încărcarea imediată provizorie nu este posibilă.
