De multe ori pacienții aleg un implant doar după costuri, mergând pe ideea că toate fac același lucru, ce poate fi diferit la ele?... e corect sau nu? Eu am văzut în ani pacienți, ai mei sau ai colegilor, cu tot felul de modele de implanturi, așa că cred că aș putea să=mi dau cu părerea.

Cu ce producători de implanturi am avut "plăcerea" de mă întâlnii? ImplantDirect, MIS, AlphaBio, ABDental, INNO, Dentium, Megagen, Implantium, Ankylos, SkyBredent și cele pe care eu le folosesc Neodent, Straumann. 

Având o istorie de peste jumătate de secol, compania Straumann s-a impus ca unul dintre liderii mondiali în domeniul implanturilor dentare. Reputația sa se bazează pe inovații constante și rezultate clinice dovedite în timp. În 1954, la Waldenburg, Elveția, se puneau bazele fabricii Straumann, iar în anii 1980 devine lider mondial în implanturi de osteosinteză.

Cercetarea continuă a dus la dezvoltarea celei mai vaste game de implanturi de pe piață, oferind medicilor soluții adaptate fiecărui caz în parte. Iată câteva modele importante:

• Straumann Titanium BLT (Bone Level Tapered): unul dintre cele mai utilizate modele, retras din ofertă în 2021 și înlocuit cu linia de implanturi Neodent, oferă un aspect natural și flexibilitate în tratamente și soluții protetice.

Implantologia orală este o metodă de tratament devenită un standard în stomatologia modernă. Implanturile dentare sunt recomandate și utilizate pe scară largă ca alternativă modernă la protezarea clasică, prin punți sau proteze acrilice. Acestea oferă estetică, funcționalitate și stabilitate superioară și nu afectează dinții vecini.

Implanturile dentare sunt rădăcini dentare artificiale, confecționate din aliaje pe bază de titan cu puritate foarte mare (recent și din zirconiu sau ceramică), inserate în țesutul osos al maxilarului sau mandibulei. Sunt 100% biocompatibile, iar riscul de respingere este considerat zero.

Tehnica protezării fixe pe mai multe implanturi dentare, cunoscută ca “All on 4” sau “All on 6”, a fost inventată în anii '80 și se bazează pe principii apărute și acceptate încă din anii ’60. După anul 2000 s-au adus multe îmbunătățiri acestui protocol, iar în prezent majoritatea producătorilor dezvoltă sisteme proprii bazate pe acest principiu, cu denumiri diferite.

Sistemul se bazează pe inserarea a minim 4 sau ideal 6 implanturi în locuri specifice, pentru a crea o bază trapezoidală de susținere care să permită atașarea unei punți fixe, fixată cu șuruburi (sistem tip "multi-unit"), ce poate conține de la 10 la maxim 12 dinți, realizați în etapa finală protetică.