Extracția dentară urmărește îndepărtarea completă a unui dinte distrus, care provoacă procese patologice locale sau loco-regionale ce nu mai pot fi tratate prin metode conservatoare (tratamente endodontice, coroane dentare). Extracția poate fi simplă (preferabilă) sau chirurgicală, atunci când este necesară intervenția la nivelul gingiei sau osului.
Extracția dentară este indicată când:
- caria a afectat dintele în profunzime, sub nivelul gingiei sau a atins furcația dentară (zona de separare a rădăcinilor);
- dintele prezintă mobilitate ridicată, cu afectarea osului de susținere;
- tratamentul endodontic nu a avut succes;
- există afectare osoasă la vârful rădăcinii, iar rezecția apicală nu este posibilă din cauza anatomiei învecinate;
- există infecție extinsă ce implică dintele sau osul;
- dinții sunt înghesuiți și nu mai pot fi realiniați ortodontic;
- dinții împiedică erupția corectă a altor dinți, cu riscuri ulterioare.
Extracția dentară nu este indicată:
- femeilor însărcinate în primul (strict) și al treilea trimestru;
- pacienților care au suferit infarct miocardic sau intervenții pe cord în ultimele 6 luni;
- pacienților cu sistem imunitar slăbit, aflați sub tratamente citostatice, imunosupresoare sau radioterapie, decât după instituirea unui tratament antibiotic protector;
- pacienților cu tulburări grave de coagulare sau aflați sub tratament anticoagulant, decât după măsuri speciale de protecție.
Pentru toate intervențiile de chirurgie orală sau implantologie există posibilitatea folosirii A-PRF sau I-PRF pentru o vindecare optimă.
