Ce înseamnă "chirurgie" orală stomatologică? Să încercăm să spunem altfel: extracții dentare, extracții de resturi radiculare (rădăcini), dinți fracturați, molari de minte în diferite stadii ale erupției, rezecții apicale, operații parodontale în câmp deschis cu adiție de substanțe regenerative, chiuretaje subgingivale, implanturi dentare, operații de adiție osoasă sau sinus lift....

Dinții sunt considerați pierduți sau trebuie extrași dacă: 

• sunt cariați sau fracturați mult sub nivelul gingiei,
• au fracturi care sunt propagate mult pe rădăcină,

Operațiile de chirurgie parodontală în câmp închis sau deschis (cu lambou), acoperă toate intervențiile care au loc la nivelul gingiilor afectate de inflamații cronice pentru a limita viteza de evoluție sau ideal pentru a stopa evoluția afecțiunilor din boala parodontală cronică (parodontoză), în diferite stadii de evoluție

Chiuretajul gingival și sub-gingival (în câmp închis) prin care se realizează curățarea/eliminarea completă a țesuturilor care au fost afectate ireversibil, pentru a încerca stoparea avansării bolii din stadiul respectiv. În general prin aceasta procedură se realizează îndepărtarea profundă a depozitelor de tartru dar și a țesuturilor moi afectate care întrețin inflamația, suplimentar se pot folosi diferite substanțe cu rol debridant (eliminare a țesuturilor moi afectate), cum este Pesisolv.

Extracția dentară urmărește îndepărtare completă a unui dinte distrus care produce procese patologice locale sau loco-regionale care nu mai pot fi rezolvate prin alte tratamente stomatologice conservative (tratamente endodontice, coroane dentare). O extracție dentară poate fi simplă (de dorit) sau chirurgicală, atunci când este nevoie de intervenții la nivelul gingiei sau osului.

Extracția dentară este indicată atunci când:

• caria a afectat dintele în adâncime, mult sub gingie sau a atins furcația dentară (zona de sub separarea rădăcinilor);
• dintele are un grad de mobilitate ridicată, cu afectarea osului de susținere;

Operațiile de chirurgie orală pentru extracția molarului de minte, parțial erupt sau inclus complet în os sunt intervenții care se realizează des în ultima perioadă, cauza fiind erupția defectuoasă la generațiile mai tinere și poziționările anormale. Molarii de minte sunt mai ușor de extras, în general, atunci când pacientul este mai tânăr (18-20 de ani), deoarece rădăcinile lor nu sunt complet formate, osul este mai moale și exista mai puține riscuri pentru structurile vecine.

De ce trebuie extrași molarii de minte?

• nu influențează cu nimic eficiența masticației (mestecatul) în viitor;

Operația de rezecție apicală constă în îndepărtarea chirurgicală a zonei apicale (vârful rădăcinilor) a dinților care suferă infecții sau procese inflamatorii cronice și care nu mai pot fi tratați pe cale endodontică, împreună cu toată zona afectat din jurul lor (os, chisturi).

Prin operația de rezecție apicală se elimină și tratează:

• infecții cronice localizate la apexurile dentare (vârful rădăcinii), care creează abcese repetate sau fistule;
• chisturi de mici dimensiuni localizate în jurul unor rădăcini dentare sau lângă;