Extracția dentară urmărește îndepărtare completă a unui dinte distrus care produce procese patologice locale sau loco-regionale care nu mai pot fi rezolvate prin alte tratamente stomatologice conservative (tratamente endodontice, coroane dentare). O extracție dentară poate fi simplă (de dorit) sau chirurgicală, atunci când este nevoie de intervenții la nivelul gingiei sau osului.
Extracția dentară este indicată atunci când:
- caria a afectat dintele în adâncime, mult sub gingie sau a atins furcația dentară (zona de sub separarea rădăcinilor);
- dintele are un grad de mobilitate ridicată, cu afectarea osului de susținere;
- când tratamentele endodontice de canal nu au mai dat rezultatele;
- există afectare osoasă la vârful rădăcinii și nu există posibilitatea realizării rezecției apicale din cauza structurilor anatomice învecinate;
- există o infecție care afectează o mare parte a dintelui sau a osului;
- dinții prezintă înghesuiri care nu mai pot fi rezolvate ortodontic;
- sunt dinți ce împiedică erupția corectă a altor dinți cu posibile riscuri ulterioare;
Extracția dentară nu este indicată:
- femeilor însărcinate, în primul (strict) și cel de-al treilea trimestru al sarcinii;
- pacienților ce au suferit în ultimele 6 luni un infarct miocardic sau intervenții pe cord.
- bolnavilor ce au sistemul imunitar slăbit, pacienților cu tratamente citostatice, imuno-supresoare, radioterapie, decât după instituirea unui tratament protector antibiotic;
- pacienților cu tulburări grave de coagulare sau care iau tratament cu anumite anticoagulante, decât după luarea măsurilor de protecție necesare.
Pentru toate intervențiile de chirurgie orală sau implantologie există posibilitatea folosirii A-PRF sau I-PRF.
