Operațiile de chirurgie orală pentru extracția molarului de minte, parțial erupt sau inclus complet în os sunt intervenții care se realizează des în ultima perioadă, cauza fiind erupția defectuoasă la generațiile mai tinere și poziționările anormale. Molarii de minte sunt mai ușor de extras, în general, atunci când pacientul este mai tânăr (18-20 de ani), deoarece rădăcinile lor nu sunt complet formate, osul este mai moale și exista mai puține riscuri pentru structurile vecine.

De ce trebuie extrași molarii de minte?

Extracție dentară prin alveolotomie este o tehnică chirurgicală stomatologică prin care se realizează extragerea (eliminarea) unor dinți sau a unor resturi de rădăcini, la care nu se mai pot folosi tehnicile și metodele clasice stomatologice. Accesul la resturile dentare se face din lateral după îndepărtarea gingiei și crearea unei ferestre de acces prin peretele de os exterior.

În ce constă intervenția de alveolotomie?

Furcația unui dinte este locul de unde se separă rădăcinile dintelui. Este prezentă la nivelul premolarilor și molarilor (la care este foarte Vicenta).

Furcația unui dinte este locul în care dacă dintele este cariat, are perforată podeaua camerei pulpare sau osul este afectat și sunt șanse extrem de reduse să mai poată fi salvat.

Deci dacă se folosește termenul de "aveți afectată furcația dintelui", veștile proaste se vor termina cel mai probabil cu o extracție dentară.

Tratamentele posibile la nivelul furcației sunt:

Ce înseamnă "chirurgie" orală stomatologică? Să încercăm să spunem altfel: extracții dentare, extracții de resturi radiculare (rădăcini), dinți fracturați, molari de minte în diferite stadii ale erupției, rezecții apicale, operații parodontale în câmp deschis cu adiție de substanțe regenerative, chiuretaje subgingivale, implanturi dentare, operații de adiție osoasă sau sinus lift....

Dinții sunt considerați pierduți sau trebuie extrași dacă: 

Dinții de lapte (deciduali) au un rol foarte important în alimentația copilului cât și în procesul de dezvoltare normală ulterioară a dinților definitivi dar și a oaselor maxilare.

Din această cauză se recomandă păstrarea dinților de lapte cât mai mult timp cu putință până la înlocuirea lor cu cei permanenți. Extracția prematură a acestora poate duce la anomalii de poziție a dinților definitivi, fiind nevoie de cele mai multe ori de tratamente ortodontice ulterioare.

Dinții de lapte se extrag doar în următoarele cazuri: