Bruxismul dentar afecțiunea stomatologică care se manifestă prin strângerea violentă a celor doua arcade dentare dată de contracția puternică a mușchilor ridicători ai mandibulei, involuntar, de regulă în timpul somnului (scrâșnirea dinților).

Este o para-funcție distructivă pentru țesuturile aparatului dento-maxilar a cărei cauză poate fi, de cele mai multe ori, de natură psihică (stres), dar care este însoțită întotdeauna de o dizarmonie ocluzală (probleme de poziție)

Bontul dentar este porțiunea coronară a unui dinte fără smalț care rezultă în urma șlefuirii coronare a tuturor superfețelor. Prin șlefuire de elimină în medie un strat de 1,5mm.

Forma bontului dentar este cilindro-conică, fără zone retentive, cu diametrul maxim la colet (la gingie).

Reducerea de 1,5mm este valabilă în cazul coronelor clasice metalo-ceramice, la sistemele noi integral ceramice sau cu ceramică pe suport de zirconiu, stratul eliminat poate fi mai mic. 

Furcația unui dinte este locul de unde se separă rădăcinile dintelui. Este prezentă la nivelul premolarilor și molarilor (la care este foarte Vicenta).

Furcația unui dinte este locul în care dacă dintele este cariat, are perforată podeaua camerei pulpare sau osul este afectat și sunt șanse extrem de reduse să mai poată fi salvat.

Deci dacă se folosește termenul de "aveți afectată furcația dintelui", veștile proaste se vor termina cel mai probabil cu o extracție dentară.

Tratamentele posibile la nivelul furcației sunt:

Bontul dentar este porțiunea coronară (vizibilă) a unui dinte fără smalț și rezultă în urma șlefuirii coronare pe toate fețele, până la îndepărtarea stratului dus de 1-2 milimetri. 
Bontul dentar are o formă cilindro-conică, fără retentivități, cu diametrul maxim la nivelul coletului (sau ușor subgingival)

Bontul dentar se pregătește în vederea acoperirii lui cu o micro-proteză (coronă sau element dintr-o punte dentară).

Bontul dentar poate fi:

Bacteria este un microorganism unicelular, din clasa schizomycetes, făcând parte, împreună cu algele albastre, din grupa protistelor inferioare...

Bacteriile se diferențiază d virusuri prin existența structurii celulare, prezența simultană a DNA și RNA și prin multiplicarea prin fisiune binară, iar de eucariote prin lipsa mizozei, a membranei nucleare și a membranelor limitate ale celorlalte structuri interne.

Artroza temporo-mandibulară este o tulburare de tip distrofic degenerativ, mai frecventă la femeile tinere. Este cauzată de factori traumatizanți, ce acționează asupra articulației sau are cauze generale (tulburări endocrine, reumatism, tulburări metabolice).

Alte cauze posibile sunt factorii locali (malformații anatomice ale suprafețelor, condil temporal redus, , cavitate glenoidă plată, laxitate ligamentară, ) sau chiar factori dentari (anomalii dento-maxilare, edentații neprotezate, lucrări protetice incorecte, bruxism)

Arcada dentară este totalitatea dinților implantați în alveolele osului maxilar și mandibular... altfel spus... dinții prezenți sus și jos.

Poate diferite forme, de V (determinată de îngustarea ei la nivelul caninilor) de Omega (determinată de îngustarea la nivelul premolarilor), de U (determinată de îngustarea la nivelul molarilor).

Arcada dentară scurtată, este o arcada la care lipsesc mai mulți/toți dinți din spate... este funcțională masticatoriu 70-80% daca ultimul dinte prezent este molarul unu și scade la sub 60% prin lipsa acestuia.

Apexul dintelui este vârful rădăcinii, porțiunea terminală a fiecărei rădăcini dentare ce este prevăzută cu un orificiu foarte fin prin care pătrunde mănunchiului vasculo-nervos dentar.

Fiecare apex dentar privește ușor spre lateral și distal, indicând locul de formare și migrare aa mugurelui dentar. 

Termenul de "apical" se referă la zona din jurul apexului (vârfului rădăcinii).

Anodonția este o anomalie dentară de număr, caracterizată prin absența unuia sau a mai multor dinți de pe arcadă. Interesează în special dentiția permanentă și numai în mod excepțional pe cea de lapte.

Anodonția parțial redusă este lipsa unui singur dinte de pe arcadă, fără să fi fost extras în prealabil. Această variantă pune probleme de rezolvare speciale în cazul în care există și se păstrează un spațiu interdentar. 

Anchiloza temporo-mandibulară este limitarea permanentă a mișcărilor mandibulei datorită dispariției articulației temporo-mandibulare, prin organizarea (apariția) unui țesut fibros ce duce la sudura condilului la cavitatea glenoidală...

Afecțiunea se manifestă prin tulburări de funcționare a ocluziei (mușcăturii) dentare, cu leziuni dento-parodontale însoțite de tulburări de masticație. Bolnavul se alimentează cu semilichide, apar modificări ale fonației, uneori chiar tulburări respiratorii, fizionomice și funcționale, care afectează major viața pacientului.