Extracție dentară

Extracția dentară urmărește îndepărtare unui dinte afectat, care produce procese patologice locale sau loco-regionale care nu pot fi rezolvate prin tratamente stomatologice. O extracție dentară poate fi simplă sau chirurgicală atunci când este nevoie de intervenții la nivelul gingiei și osului.

Extracția dentară este indicată atunci când:

• caria a afectat dintele adânc, mult sub gingie sau a atins furcația dentară (zona dintre rădăcini);
• dintele are un grad de mobilitate ridicată;
• când tratamentele de canal nu au dat rezultatele;
• există afectare osoasă la vârful rădăcinii și nu există posibilitatea realizării rezecției apicale;
• există o infecția care a afectat o mare parte a dintelui sau a osului;
• dinții prezintă înghesuiri care nu pot fi rezolvate ortodontic;
• sunt dinți ce împiedică erupția altor dinți;

Extracția dentară nu este indicată:

• femeilor însărcinate, în primul (strict) și cel de-al treilea trimestru al sarcinii;
• pacienților ce au suferit în ultimele 6 luni un infarct miocardic.
• bolnavilor ce au sistemul imunitar slăbit, pacienților cu tratamente citostatice, imuno-supresoare, radioterapie;
• pacienților cu tulburări grave de coagulare sau care iau tratament cu anticoagulante, decât după luarea măsurilor necesare.

^{Pentru toate intervențiile de chirurgie orală sau implantologie există posibilitatea folosirii A-PRF sau I-PRF.}