Extracție dentară

Extracția dentară urmărește îndepărtarecompletă a unui dinte afectat puternic care produce procese patologice locale sau loco-regionale care nu mai pot fi rezolvate prin alte tratamente stomatologice conservative. O extracție dentară poate fi simplă (de dorit) sau chirurgicală, atunci când este nevoie de intervenții la nivelul gingiei sau osului.

Extracția dentară este indicată atunci când:

• caria a afectat dintele în adâncime, mult sub gingie sau a atins furcația dentară (zona de sub separarea rădăcinilor);
• dintele are un grad de mobilitate ridicată, cu afectarea osului de susținere;
• când tratamentele endodontice de canal nu au mai dat rezultatele;
• există afectare osoasă la vârful rădăcinii și nu există posibilitatea realizării rezecției apicale din cauza structurilor anatomice vecine;
• există o infecție care afectează o mare parte a dintelui sau a osului;
• dinții prezintă înghesuiri care nu mai pot fi rezolvate ortodontic;
• sunt dinți ce împiedică erupția corectă a altor dinți cu riscuri ulterioare;

Extracția dentară nu este indicată:

• femeilor însărcinate, în primul (strict) și cel de-al treilea trimestru al sarcinii;
• pacienților ce au suferit în ultimele 6 luni un infarct miocardic sau intervenșii pe cord.
• bolnavilor ce au sistemul imunitar slăbit, pacienților cu tratamente citostatice, imuno-supresoare, radioterapie, decât după instituirea unui tratament protector;
• pacienților cu tulburări grave de coagulare sau care iau tratament cu anticoagulante, decât după luarea măsurilor necesare.

^{Pentru toate intervențiile de chirurgie orală sau implantologie există posibilitatea folosirii A-PRF sau I-PRF.}