Extracția dentară urmărește îndepărtarecompletă a unui dinte afectat puternic care produce procese patologice locale sau loco-regionale care nu mai pot fi rezolvate prin alte tratamente stomatologice conservative. O extracție dentară poate fi simplă (de dorit) sau chirurgicală, atunci când este nevoie de intervenții la nivelul gingiei sau osului.

Extracția dentară este indicată atunci când:

Operațiile de chirurgie orală pentru extracția molarului de minte, parțial erupt sau inclus complet în os sunt intervenții care se realizează des în ultima perioadă, cauza fiind erupția defectuoasă la generațiile mai tinere și poziționările anormale. Molarii de minte sunt mai ușor de extras, în general, atunci când pacientul este mai tânăr (18-20 de ani), deoarece rădăcinile lor nu sunt complet formate, osul este mai moale și exista mai puține riscuri pentru structurile vecine.

De ce trebuie extrași molarii de minte?

Operația de rezecție apicală constă în îndepărtarea chirurgicală a vârfurilor rădăcinilor dinților care suferă infecții sau procese inflamatorii cronice și care nu mai pot fi tratați pe cale endodontică împreună cu tot osul afectat din jurul lor.

Prin operația de rezecție apicală se elimină și tratează:

Ce înseamnă "chirurgie" orală stomatologică? Să încercăm să spunem altfel: extracții dentare, extracții de resturi radiculare (rădăcini), dinți fracturați, molari de minte în diferite stadii ale erupției, rezecții apicale, operații parodontale în câmp deschis cu adiție de substanțe regenerative, chiuretaje subgingivale, implanturi dentare, operații de adiție osoasă sau sinus lift....

Dinții sunt considerați pierduți sau trebuie extrași dacă: 

Extracție dentară prin alveolotomie este o tehnică chirurgicală stomatologică prin care se realizează extragerea (eliminarea) unor dinți sau a unor resturi de rădăcini, la care nu se mai pot folosi tehnicile și metodele clasice stomatologice. Accesul la resturile dentare se face din lateral (exterior), după îndepărtarea gingiei și crearea unei ferestre de acces prin peretele de os exterior.

În ce constă intervenția de alveolotomie?

Operațiile de chirurgie parodontală în câmp închis sau deschis (cu lambou), acoperă toate intervențiile care au loc la nivelul gingiilor afectate de inflamații cronice pentru a limita viteza de evoluție sau ideal pentru a stopa evoluția afecțiunilor din boala parodontală cronică (parodontoză), în diferite stadii de evoluție

Gingivectomia și gingivoplastia sunt manopere chirurgicale de remodelarea gingivală asemănătoare dar au scopuri complet diferite și se pot face separat sau împreună funcție de situație particulară a fiecărui pacient.

Gingivectomia este o intervenție de mică chirurgie orală prin care se elimină zonele de gingie inflamate, afectate de boli parodontale prin formarea de pungi parodontale sau hiperplazii gingivale care acoperă zone din dinte și împiedică realizarea unor lucrări protetice.

Dinții incluși sunt acei dinți definitivi care s-au format, dezvoltat dar care nu au putut să erupă din lipsă de spațiu sau din cauza poziției sau a direcției incorecte de dezvoltare, și astfel au rămas blocați în os. Acești dinți se observă doar pe o radiografie panoramică sau tomografie computerizată și prin bombarea anormală a osului și a gingiei care ridică suspiciuni, situație foarte rar întâlnită. 

Care sunt dinții care pot rămâne incluși în os?